Coş cumpărături
0 obiecte
 
Noutăţi
 

Informatii despre apa Alcoolul

Informatii despre apa - Alcoolul (etilic)

 ALCOOLUL (etilic)

  

 Este o substanţă organică cu o moleculă foarte mică, fiind considerat de mulţi chimişti drept cel mai bun solvent. Se bucură de o asemenea reputaţie, tocmai datorită faptului că dizolvă cea mai mare parte a substanţelor anorganice şi spre deosebire de apă, şi pe majoritatea celor organice.

Paradoxală este şi constatarea că alcoolul este o substanţă extrem de necesară corpului, fiind produs de către ficat, care menţine o alcoolemie relativ constantă în limitele a 0,05-0,15 g / litru de sânge. La acest nivel nici nu se pune problema înverzirii fiolei alcool-test.

Corpul foloseşte etanolul special pentru a creşte semnificativ efectul de solvent al apei din interiorul vaselor sangvine şi pentru a menţine în stare dizolvată (solubilizată), toate substanţele care se perindă prin arborele vascular. Cantitatea de etanol care este produsă zilnic de ficat este optimă şi împiedică colesterolul să adere de vase, pentru a reduce coagulabilitatea sângelui şi pentru a asigura o vasodilataţie uşoară.

Dacă însă vom încerca să “ajutăm” organismul şi să-i ajustăm producţia de alcool, aducând etanol prin aport din afară, vom strica tot ceea ce corpul nostru, prin producţie proprie a încercat să facă. În condiţiile unui consum cronic, alcoolul este responsabil de multiple atingeri organice, după cum urmează :

1) Tegumente şi mucoase (piele, limbă, stomac etc.). Datorită proprietăţii sale de solvent remarcabil, alcoolul produce arsuri şi usturimi (prin dizolvare locală a suprafeţelor cu care vine în contact), la nivelul limbii, gâtului, esofagului şi stomacului, cu atât mai intense cu cât este mai concentrat şi-ntr-o cantitate mai mare. Unele persoane însă îl  percep drept un anestezic local pentru un ulcer gastro-duodenal în evoluţie, calmându-le durerile, dar “săpând” şi adâncind rana ulceroasă. Datorită efectului iritativ continuu de la nivelul mucoaselor tubului digestiv, consumatorii cronici de alcool prezintă şi o frecvenţă mare a cancerului cu localizare bucală, faringiană, esofagiană, gastrică, colonică şi a sânului. Având o moleculă mică şi polară, absorbţia sa începe din cavitatea bucală, atingând un maxim în stomac. Din acest motiv, o persoană care tentează să consume o singură sticlă de bere, dar băută cu linguriţa, se va îmbăta cu siguranţă, absorbţia alcoolului făcându-se având loc înainte ca acesta să ajungă în stomac ;

2) Absorbţia alcoolului se face în dauna unor vitamine cum sunt: întreg grupul B (care prin carenţă, vor duce la apariţia unor serioase carenţe la nivel cerebral şi al formării globulelor din sânge), vitaminele A şi C. Blochează absorbţia din intestin şi a unor elemente chimice şi substanţe cu rol fundamental pentru economia corpului: Zinc, Magneziu, Fosfor, Calciu unii amino-acizi esenţiali;

3) Vasele de sânge. Peste acel 0,05-015 g/l, alcoolul produce răniri ale peretelui intern al vaselor arteriale, locuri de care va adera colesterol, grăsimi şi trombocite, cu formare de ateroscleroză. Suplimentar, el determină şi o reducere importantă a concentraţiei niacinei (care face parte tot din grupul vitaminic B), anulând efectul protector anti-aterosclerotic al acesteia şi grăbind astfel procesul aterogenetic. Alcoolismul cronic este un factor care determină şi creşterea homocisteinei, care accentuează şi ea riscul aterosclerotic;

Tot la nivelul pereţilor arteriali, alcoolul dizolvă din pereţi bucăţi mici colesterolice, creând puncte de minimă rezistenţă, dar tot el prezintă şi un important efect vasodilatator, cu scăderea consecutivă a tensiunii arteriale. După ce excesul de alcool din sânge este metabolizat hepatic, iar concentraţia sa sangvină se apropie de normal, efectul său vasodilatator se şterge treptat, tensiunea arterială începe să urce, punctul de minimă rezistenţă rămâne, apărând locuri cu risc care oricând pot ceda în faţa unei agresiuni tensionale. Să nu uităm că la nivel cerebral, retinian (membrana internă şi vizuală a ochiului) şi nazal avem şi-n condiţii normale vasele cele mai subţiri şi mai friabile din tot organismul. Dacă o hemoragie cu punct de plecare nazal, adesea nu pune probleme deosebite, una la nivel cerebral sau ocular are câteodată un risc vital. La nivelul peretelui venos apar dilataţii mai mari sau mici cu localizare mai frecventă (dar nu exclusivă) în zona pomeţilor (zigomatică), dând faciesul caracteristic şi specific al consumatorilor cronici de alcool (acel “roşu în faţă” datorat alcoolului şi nu unei bune stări de sănătate !). Creşte frecvenţa dezvoltării de varice esofagiene (în stadiile de preciroză, sau chiar de ciroză hepatică), colonice, sau în teritoriul venos mamar extern. Varicele esofagiene şi cele colonice (un fel de hemoroizi) prezintă şi riscul de rupere a peretelui venos, caz în care hemoragiile pot avea deseori potenţial letal;

4) Alcoolul alterează profilul lipidic, crescând toate fracţiunile cu risc cardio-vascular şi-n plus alterează şi echilibrul glicemic;

5) Tocmai datorită faptului că alcoolul este o substanţă pro-aterogenă, el determină şi creşterea valorilor tensiunii arteriale. În aceste condiţii, chiar “băutul cu măsură”, dar constant şi zilnic de un păhărel cât de mic, dar zilnic, din orice băutură alcoolică, în cel mult 3-5 ani se va solda cu creşteri tensionale. Aş dori să atrag atenţia şi asupra faptului că HTA cauzată de alcool, este cea mai rezistentă şi cedează cel mai greu la tratament ; de-asemenea şi pacienţii hipertensivi care sunt şi alcoolici cronici, preferă să nu-şi ia medicaţia zilnică hipotensoare, dar totuşi să consume în continuare alcool, cu riscurile de rigoare;

6) Prin metabolizarea alcoolului sunt furnizate 7 kcal/g, aproape la fel de mult ca şi pentru alune (7,05 kcal/g). Dacă cumulăm acest efect calorigen celui iritativ de la nivelul stomacului (cu creşterea consecutivă a poftei de mâncare), alcoolul constituie un factor potenţial de îngrăşare pentru unele persoane. Datorită faptului că alcoolul interferează cu funcţia anumitor hormoni, sau chiar le blochează metabolizarea (estrogenii), el determină uneori şi o dispoziţie particulară a grăsimii abdominale (aşa numita “burtă a băutorilor de bere”) şi steluţe vasculare (ghemuri venoase supradilatate datorită slăbirii pereţilor cu localizare predominant facială, dar şi abdominală, toracică etc.);

7) Ficatul este unul dintre cele mai afectate organe de către etanol. El începe să se încarce cu grăsimi, iar dacă agresiunea este însemnată şi îndelungată, se va ajunge în cele din urmă la ciroză. În acelaşi timp, ficatul consideră orice cantitate de alcool care este adusă din exterior drept o substanţă toxică care trebuie, obligatoriu şi repede neutralizată. Astfel, ficatul va lăsa de-o parte orice altă funcţie de-a sa, principala lui ţintă fiind să neutralizeze alcoolul. Apare un deficit al sintezei proteice, al factorilor de coagulare şi o scădere a neutralizării altor substanţe toxice, care prin acumularea lor în sânge determină o suferinţă generală pentru întreg organismul. Da, într-adevăr ficatul are o capacitate de regenerare remarcabilă, în faţa unor agresiuni intense şi repetate, dar deseori mulţi semeni de-ai noştri îşi bat efectiv joc de el. Dar şi când capacitatea sa de refacere este depăşită (la distrucţii de peste 70%) perspectivele vitale pe termen lung ale persoanei în cauză vor fi rezervate;

8) Creierul suferă şi el în faţa agresiunii etanolice. Diminueazaă până la anulare producţia moleculelor plăcerii, iar alcoolul începe el însuşi să funcţioneze drept moleculă de plăcere. Aşa se explică dependenţa cerebrală etanolică, starea de nervozitate şi “setea” după alcool, care nu pot fi stăpânite decât în urma unei noi prize etanolice, care-i conferă alcoolicului o stare de bine şi de confort psihic.

   Tot la nivel cerebral, alcoolul determină şi afectarea prin inhibiţie a centrului echilibrului, a memoriei (prin dizolvarea şi distrugerea moleculelor şi / sau alterarea sintezei proteice neuronale care constituie substratul chimic al memoriei) şi a funcţiei cognitive. Produce atrofia şi distrugerea lobului frontal, lob cerebral răspunzător de : discernământ, voinţă, alegere, judecată, conştiinţă, sistemul valorii (important / neimportant), conştiinţă, standard (bine/rău) şi de capacitatea de a învăţa din experienţă. Alături de ficat, se pare că creierul face parte dintre organele cele mai afectate de către consumul cronic de alcool. În acest context, nu este lipsită de importanţă maxima că “băutul cu măsură este cea mai bună şcoală pentru alcoolicii de mâine”. Este dovedit faptul că aproximativ 2 din 10 persoane care “beau cu măsură” (care-o fi “măsura” aia ?), ajung într-un răstimp nu prea lung alcoolici cronici. Nu am auzit de cazuri în care neconsumarea alcoolului (deci abstinenţa totală) să fi produs vreun disconfort cuiva, însă reciproc, o mare parte dintre consumatorii de alcool au avut numai de suferit, începând cu reacţiile antisociale şi terminând cu ruinarea propriei familii şi nu-n ultimul rând a sănătăţii;  

9) Scade glicemia repetat, datorită producerii unor veritabile şocuri pancreatice, ceea ce face din alcool un agent cauzal al diabetului zaharat, iar boala odată instalată este serios agravată de consumul de alcool. De-aceea alcoolul se interzice cu desăvârşire la diabetici, iar abstinenţa constituie un important mod de prevenţie în faţa apariţiei acestei boli teribile;

10)  Inhibă senzaţia de foame, iar din acest motiv unii alcoolici sunt slabi, palizi şi carenţaţi vitaminic;

11)  Inhibă senzaţia de frig. Etanolul produce o vasodilataţie periferică importantă şi o falsă senzaţie de căldură, iar dacă alcoolicul cade de pildă în zăpadă pe perioada iernii, el va risca să moară de frig, tocmai datorită unor pierderi mari de căldură care survin, fără ca să-şi de-a seama. Unei persoane care prezintă degerături sau care este în şoc hipotermic, nu i se va administra alcool (aşa cum de pildă sunt prezentate în filmele vechi de desene animate, când un câine imens Saint Bernard vine cu butoiaşul de vin şi-l “serveşte” pe cel care este amorţit în zăpadă);

12)  Creşte uricemia şi şansa de a declanşa un atac de gută;

13)  Slăbeşte inima, care se va încărca cu grăsime în dauna ţesutului muscular contractil. Rezultă o inimă mare, galbenă, infiltrată cu grăsime, ineficientă şi insuficientă. Am întâlnit un pacient, la care inima-i putea fi ascultată în regiunea splinei (atât de mare se făcuse), dar era leneşă şi cu un randament mic;

14)  În perioada sarcinii, consumul de alcool produce o creştere a frecvenţei avorturilor, iar dacă totuşi produsul de concepţie rămâne viabil până la naştere, apoi el va avea de suferit toată viaţa, de pe urma necugetării mamei (“copil făcut la beţie”). Greutatea sa la naştere va fi redusă, conformaţia capului şi a feţei vor fi deformate, iar capacitatea sa de memorizare, învăţare şi adaptare pe parcursul întregii sale vieţi vor fi serios afectate;

15)  Frecvenţa osteoporozei şi a durerilor articulare meteorosensibile este ridicată la alcoolici comparativ cu restul populaţiei;

16)  Are efect diuretic moderat, contribuind astfel la eliminarea unei importante cantităţi de apă din organism, cât şi a unor minerale şi vitamine ;

17)  Diminuă cantitatea de vitamină C din glandele suprarenale şi reduce semnificativ activitatea acestora, alterând în acest mod reacţiile normale de adaptare ale organismului la stres ;

18)  Alcoolul este şi un factor cauzal direct al ulcerului gastro-duodenal (vezi capitolul respectiv);

19)  Alcoolul are capacitatea de a dizolva şi membrana eritrocitară dând hemoliză (cu afectare renală serioasă) şi anemie consecutivă. Aceasta este accentuată şi de carenţa vitaminică (B12 şi C) cât şi de blocarea absorbţiei Fierului ;

20)  Alcoolul reduce semnificativ concentraţia de vitamină C şi colesterol din glandele suprarenale, fapt ce concură la scăderea sintezei hormonale la acest nivel, cu scăderea consecutivă a adaptabilităţii la stres a persoanelor respective ;

   Graţie unui mecanism de competiţie în ceea ce priveşte absorbţia, dacă o persoană consumă alimente grase şi concomitent bea şi alcool, acesta din urmă va fi absorbit într-o proporţie extrem de redusă, astfel explicându-se “rezistenţa” la alcool a celor care consumă slănină. În cadrul capitolului de faţă nu recomand nici slănina şi nici consumul de alcool, în nici o cantitate, sugestia mea fiind aceea de a lăsa corpul nostru să-şi producă puţinul etanol de care are nevoie şi să nu fim tentaţi să-l “ajutăm”.

   Doresc să inserez o pildă care a fost dată cu mulţi ani în urmă la un simpozion, care avea ca temă  consumul de alcool şi efectele sale pe plan social şi sanitar. Cum putem face diferenţa dintre un consumator ocazional de alcool, unul cronic şi unul înrăit? Foarte simplu: servim persoana cu un pahar cu vin în care lăsăm să plutească o muscă moartă. Dacă cel în cauză refuză să bea şi ne cere să-i aducem un alt pahar, înseamnă că este vorba de un consumator ocazional de alcool; dacă ia  musca, dă pe gât conţinutul paharului, după care aşează musca la loc, înseamnă că este un alcoolic cronic. Ei bine, dacă ia musca, strigând la ea:”Scuipă tot ce-ai înghiţit !”, este clar că avem de-a face cu unul înrăit.

   În urmă cu aproape 3000 de ani, cel mai înţelept om al tuturor timpurilor (împăratul Solomon), a scris despre alcool următoarele gânduri, pe care le putem citi şi astăzi  pe paginile Bibliei: ”Ale cui sunt vaietele, oftările, neînţelegerile, plângerile, rănirile fără motiv şi ochii roşii? Ale celor ce întârzie la vin şi se duc să golească paharul cu vin amestecat. Nu te uita la vin când curge roşu şi face mărgăritare în pahar; el alunecă uşor, dar pe urmă muşcă întocmai ca un şarpe şi înţeapă ca o viperă. Ochii ţi se vor uita după femei străine şi inima îţi va vorbi lucruri stricate. Vei fi ca un om culcat în mijlocul mării, ca un om culcat pe vârful unui catarg. M-au bătut...dar nu mă doare, m-au bătut, dar nu simt nimic! Când mă voi trezi? Mai vreau vin!”(Proverbe 23,29-35).

   O altă remarcă demnă de a fi luată în seamă : pe parcursul secolelor, alcoolul, sub diversele sale forme (vin, bere, "tărie" etc.) a fost responsabil de mai multe decese decât cele produse de lepră şi ciumă la un loc.

 Soluţii punctuale pentru a fi eliberaţi de dependenţa de alcool

1) Este absolută nevoie de dorinţa şi cooperarea totală a persoanei în cauză, deoarece fără aceasta efectiv nu se poate face mai nimic. Este important de ştiut că deşi ambele substanţe produc dependenţă, cea alcoolică este mai puternică, datorită faptului că însuşi alcoolul diminuă capacitatea volitivă a celui care l-a folosit, într-o măsură cu atât mai semnificativă cu cât timpul afectat consumului de alcool a fost mai îndelungat; doar dacă avem cooperare din partea persoanei vom trece la punctele 2-5;

2)   Va fi stimulată eliminarea toxicului din corp, dar şi metabolizarea sa. În acest scop, se va creşte consumul de apă la 2,5-3 l/zi, asociat unei vitamino-terapii de grup B şi C în cantităţi mari. Pentru realizarea acestui deziderat, se va suplimenta dieta cu legume, fructe şi cereale;

3)   Grăbirea resintezei moleculelor plăcerii. Cel mai puternic deprimant al sintezei moleculelor plăcerii este nicotina, dar şi alcoolul şi cafeina au acest efect. Timpul persoanei va fi ocupat prin activităţi plăcute, mers pe jos, plimbări prin parc sau “la iarbă verde” şi va fi exclus orice factor stresant sau care să readucă aminte persoanei de alcool şi cafea;

4)   Deloc de neglijat sunt şi încurajările din partea familiei (dar nu într-un mod obsesiv, pentru că se va ajunge să fie percepute ca un factor stresant) şi scoaterea persoanei din anturajul de “prieteni” care consumă alcool, cafea sau fumează;

5)   Vor fi evitate alimentele excitante şi iritante: condimente, carne, murături, a fumatului (la cei ce doresc să renunţe la alcool). 

(UA-37259864-1)