Coş cumpărături
0 obiecte
 
Noutăţi
Kit 6 filtre apa nanofiltrare dozatoare Kit 6 filtre apa nanofiltrare dozatoare
290,00RON 348,00RON  
Dozator apa plata rece si fierbinte CRS 120C Dozator apa plata rece si fierbinte CRS 120C
2.028,00RON 1.690,00RON  
5 din 5 Stele!
Sistem solar apa calda 300 litri Sistem solar apa calda 300 litri
6.760,00RON 5.200,00RON  
Sistem solar apa calda 275 litri Sistem solar apa calda 275 litri
6.110,00RON 4.700,00RON  
Sistem solar apa calda 225 litri Sistem solar apa calda 225 litri
5.200,00RON 4.000,00RON  
Sistem solar apa calda 200 litri Sistem solar apa calda 200 litri
4.300,00RON 3.300,00RON  
 

Informatii despre apa - apa

 

Informatii despre apa

 

Principiul al III-lea: Apa

 

   Este cea mai răspândită substanţă compusă de pe planeta noastră, în molecula căreia întâlnim alături de un atom de oxigen şi 2 atomi de hidrogen. Are o masă moleculară extrem de mică (18 u.a.m.), este de natură polară, fiind un excelent solvent pentru cea mai mare parte a substanţelor anorganice şi pentru câteva clase de substanţe organice. Prezintă şi o constantă calorică deosebit de mare (4185 J/ kg  K).

   Proporţia sa în cadrul corpului nostru variază destul de mult odată cu înaintarea în vârstă, diminuându-se cu trecerea anilor: 80% la fetus, 75% la nou născut, 65% la adultul tânăr şi 58% în perioada senectuţii.

    Există variaţii ale concentraţiei apei şi în cadrul diferitelor organe ale corpului: cu cât un organ are un metabolism mai intens, cu atât cantitatea de apă pe care o conţine (şi de care are nevoie pentru a funcţiona optim) acel organ este mai mare. Ar fi bine să reţinem câteva cifre: 90% apă conţine neuronul, 65-75% muşchiul scheletic, pentru ca la polul opus să se situeze osul cu 25-30% apă, dentina cu 1% şi smalţul dentar cu 0,2%.

   Gradul de hidratare al ţesuturilor şi organelor are o importanţă deosebită pentru buna funcţionare a acestora. Cu cât un ţesut este mai hidratat, el îşi va menţine pe o perioadă mai îndelungată starea de sănătate, prospeţimea şi tinereţea. Însă odată cu diminuarea cantităţii de apă din ţesuturi şi organe, acestea ajung să funcţioneze anevoios şi să îmbătrânească. Soluţia? Beţi apă!

   Merită amintită aici o ilustraţie aparţinând soţiei mele: dacă urmărim comparativ frăgezimea cărnii de viţel cu cea a unei vaci de 10-15 ani, vom constata că în primul caz avantajul este net, diferenţa fiind ca de la cer la pământ. Dar dacă am face aceeaşi comparaţie între carnea unui peşte de un an şi a unuia de 10-15 ani? Deşi este o diferenţă, aceasta nu este semnificativă. Tot aşa stau lucrurile şi-n cazul omului: dacă el se va auto-educa să consume zilnic cantităţi suficiente de lichide, gradul de hidratare al corpului său va fi ridicat, va fi viguros, iar bătrâneţea va întârzia să apară cu câteva decenii.

   Dacă ar fi să comparăm corpul omenesc cu o maşină, hrana reprezintă combustibilul, mişcarea se traduce prin numărul de kilometri parcurşi de autovehicul (dacă nu merge şi o ţin prea mult timp în garaj va rugini), iar apa este uleiul de la motor. Aşa cum un motor fără ulei nu poate trăi, tot aşa corpul fără apă ajunge să se “strice” (îmbolnăvească sau/şi îmbătrânească) într-un răstimp nu prea îndelungat.

   Funcţiile apei în organism

1) Mediu şi suport de reacţie. Apa este constituentul de bază al tuturor celulelor corpului şi absolut toate reacţiile chimice care au loc la acest nivel se desfăşoară doar în prezenţa sa. Dacă are loc o reducere a cantităţii de apă din celule, reacţiile chimice absolut necesare se vor desfăşura mai greu, iar corpul va avea de suferit. Corpul nostru nu şi-ar putea menţine echilibrul în lipsa apei, deoarece în urechea internă, cristale de carbonat de calciu (otoliţii) “plutesc” efectiv într-un mediu lichid, a cărui compoziţie este majoritar formată din apă. Nici simţul acustic n-ar putea exista în absenţa apei, endo- şi perilimfa din urechea internă fiind formate în cea mai mare parte din apă;

2) Solvent. După părerea specialiştilor, apa reprezintă unul dintre cei mai buni solvenţi, fiind şi cel mai ieftin. Această proprietate doresc este valabilă atât pentru interiorul celulelor, ţesuturilor şi a vaselor de sânge (unde datorită apei  substanţele organice şi anorganice sunt menţinute continuu în soluţie), cât şi pentru exteriorul corpului, unde apa joacă un rol igienic capital, spălând pielea de stratul extern de descoamare, care este încărcat cu microbi;

3) Substanţă “anti-şoc”. Creierul şi măduva spinării sunt învelite de către lichidul cefalo-rahidian (format şi el în proporţie de peste 95% din apă) prin intermediul foiţelor meningeale, care are o funcţie trofică (de hrănire) pentru substanţa nervoasă, dar reprezintă şi un veritabil amortizor al şocurilor de intensitate uşoară şi medie la care, în anumite circumstanţe este supus sistemul nervos central;

4) Toate secreţiile organismului nostru conţin apă. Aş aminti aici: sucurile digestive (gastric, intestinal, pancreatic), saliva, lichidul nazal şi lacrimal, transpiraţia, fluidul sangvin, secreţiile genitale, lichidele (umorile) celor 2 camere (anterioară şi posterioară) ale globilor oculari, lichidul cefalorahidian etc. Dacă urmărim doar enumerarea sumară de mai sus, este evident că aceste secreţii vitale, în absenţa apei, sau la un aport lichidian insuficient, vor fi afectate, acest fapt având un răsunet negativ, asupra stării de sănătate a întregului;

5) Eliminarea produşilor toxici de metabolism se realizează folosind ca vehicul tot apa şi mă refer aici în principal la lichidul urinar şi la cel sudoripar, pe aceste căi eliminându-se preponderent deşeurile sangvine. O cantitate insuficientă de apă generează acumularea deşeurilor în sânge, cu perturbarea funcţiilor organismului. Totodată, făcând baie sau duş cât mai des posibil, porii din piele vor rămâne deschişi, curaţi şi desfundaţi, pielea va fi curată şi catifelată şi va străluci de sănătate;

6) Contribuie la realizarea presiunii de perfuzie şi a tensiunii arteriale;

7) Menţine coagularea sângelui la un nivel normal (sau chiar o scade), reducând şi vâscozitatea sângelui. În acest sens este cea mai puternică şi eficientă substanţă anti-coagulantă cunoscută;

8) Având şi o constantă calorică foarte ridicată, apa are şi funcţia de termostat. După amoniac, apa este substanţa care se încălzeşte cel mai greu şi reciproc, cedează căldura acumulată cel mai greu dintre toate substanţele. Dacă ar fi să ne gândim doar la această proprietate a celor 71 de procente de apă la nivel planetar, reprezentate de mări şi oceane, cred că ar fi de ajuns pentru a face o comparaţie cu ceea ce se petrece în organismul uman. La nivel planetar, apa limitează (funcţionând ca un burete absorbant) supraîncălzirea uscatului, determinând menţinerea între nişte limite nu prea largi a temperaturii globului pământesc.

Nu pot să nu mă minunez de fiecare dată când mă gândesc la modul înţelept şi neîntâmplător în care a fost creat Pământul şi la poziţionarea sa faţă de Soare. În emisfera nordică este vară când Pământul este mai aproape de Soare (148 x 106 km), dar supraîncălzirea uscatului este preîntâmpinată tocmai de procentul ridicat al apei. În emisfera nordică este vară atunci când Pământul este la cea mai mare distanţă faţă de Soare (152 x 106 km), dar procentul de apă al acestei emisfere este mult redus în favoarea platoului continental. Uscatul se încălzeşte uşor şi mai repede decât apa, la aceasta contribuind decisiv şi unghiul de incidenţă al razelor solare, din timpul verii boreale. Ce s-ar fi întâmplat dacă emisfera nordică era în locul celei sudice şi invers? Prima s-ar fi supraîncălzi vara, în vreme ce cealaltă ar congela iarna.

Dacă urmărim temperaturile care se înregistrează pe parcursul unui an, în localităţile port la mări sau oceane, vom constata că ele au ierni  blânde comparativ cu alte localităţi continentale, iar verile nu sunt toride. Diferenţele de temperatură sunt reduse între vară şi iarnă.

De ce am dat aceste exemple? Tocmai pentru a scoate în evidenţă faptul că apa are un rol de termostat fundamental atât la nivel planetar, cât şi în cadrul corpului uman, limitând pierderile de căldură sau din contră, supraîncălzirea. Acest conţinut hidric face ca temperatura organismului să varieze în mod normal cu circa 1oC, în jurul valorii de 360C (nu aş dori să minimalizez rolul deosebit al centrilor cerebrali hipotalamici în procesul termoreglării, dar şi aceştia îşi bazează funcţionalitatea tot pe apă). Eliminarea de apă prin transpiraţie şi evaporarea acesteia contribuie semnificativ la combaterea unei eventuale supraîncălziri a corpului după un exerciţiu fizic intens sau în anotimpul cald, atunci când temperatura mediului ambiant tinde să o depăşească pe cea a organismului ;

9) Articulaţiile noastre, şi mă refer în special la cele mobile, conţin nişte veritabile “pernuţe” cu lichid, special concepute ca ele să nu ducă la frecarea os pe os din timpul mişcărilor. La fel, şi cartilajul articular este bine îmbibat în apă. Reducerea cantităţii de lichid de la acest nivel conduce la apropierea oaselor, pernuţele se vor micşora, cartilajul se crapă, ajungându-se ca oasele să se frece unul de celălalt. Astfel, mişcările vor fi limitate din cauza durerilor, diminuându-se amplitudinea şi gradul efectuării lor. Apare artroza (pentru genunchi este utilizat termenul de gonartroză, pentru şold de coxartroză etc.). Un fenomen asemănător se petrece şi la nivelul coloanei vertebrale.

   Vertebrele stau la rândul lor şi ele pe nişte pernuţe, reprezentate de discurile intervertebrale, care conţin cantităţi importante de apă. Dacă discurile se usucă, distanţele dintre vertebre se vor micşora, discurile se vor deplasa uşor dintre vertebre, iar nervii intervertebrali vor fi comprimaţi. Apar astfel problemele cunoscute în special după decada a III-a de viaţă, cum ar fi lumbago, sciatica, discopatiile. Aproape întotdeauna, odată cu reducerea gradului de hidratare discală, are loc şi o scădere în înălţime, care este o manifestare des întâlnită la persoanele trecute de o anumită vârstă ;

10) Cu cât pielea are un grad mai ridicat de hidratare, ea va arăta mai proaspătă, nu se va rida, iar persoana în cauză nu-şi va arăta vârsta, fiind şi mai sănătoasă. De ce să cheltuim inutil bani pe creme hidratante, care de care mai costisitoare, când am putea să ne hidratăm bând apa care este gratuită? Putem folosi însă cu menţiunea “degeaba” toate cremele hidratante din lume, că pielea tot îşi va pierde prospeţimea şi supleţea, dacă nu vom consuma o cantitate suficientă de lichide pe zi. Mare atenţie la acest aspect!

11) Apa dizolvă din scoarţa terestră un element extrem de necesar organismului, este vorba de Siliciu. Acest semimetal intervine în fixarea Calciului în oase, având remarcabile proprietăţi anticanceroase şi antituberculoase. Apa reprezintă principala sursă de Siliciu pentru organism.

NECESARUL zilnic de lichide variază în general între 2 – 5 litri, în funcţie de nişte parametri cum ar fi: temperatura mediului ambiant, efortul fizic şi/sau intelectual prestat, febră, diverse stări fiziologice şi patologice în care se găseşte organismul la un anumit moment dat. Reţineţi ca regulă generală următoarea idee: testul suficienţei consumului de lichide pe zi este dat de către o emisie de urină incoloră şi inodoră (fără miros) în orice moment al zilei.

Există situaţii în care  sunt nevoit să prestez o muncă fizică intensă într-o zi călduroasă de vară. Dacă voi ajunge să consum în acea zi 4 l de apă, iar urina mea va fi de culoare galbenă, înseamnă că tot n-am băut suficiente lichide. Limita inferioară şi nepericuloasă a consumului lichidian este situată undeva între 2-2,5 l pe zi de apă (şi doresc să subliniez cuvântul “apă”, deoarece nu recomand pentru consum puzderia de produse “naturale” sau “răcoritoare” care a invadat piaţa, şi care au în compoziţia lor cantităţi mari de coloranţi, edulcoranţi şi conservanţi cu proprietăţi toxice şi cancerigene !) ; însă reperul fundamental rămâne culoarea şi mirosul urinii !

La valori de peste 5 l /zi, pe perioade mari şi în lipsa unei constrângeri termice (externe sau interne), sau/şi a unui exerciţiu fizic intens, există riscul intoxicaţiei cu apă (întâlnită extrem de rar). Ea se manifestă prin: astenie, greţuri, vărsături, slăbiciune musculară, dureri de cap etc. Cedează relativ repede la restrângerea substanţială a aportului lichidian.

Efectele unui consum lichidian redus şi insuficient sunt:

1) Organismul se va încărca cu deşeuri metabolice, care se vor elimina dificil sau deloc, intoxicându-ne corpul cu ele. Se constată o stare de apatie, proastă dispoziţie, iritabilitate, nelinişte;

2) Se reduce capacitatea de concentrare psihică, apare uitarea, iar moartea neuronală este grăbită;

3) Scade capacitatea şi toleranţa la efort fizic;

4) Se accentuează riscul litiazic (formare de “pietre” sau calculi) în special urinar şi vom fi în faţa unei urini urât mirositoare şi închise la culoare. Sărurile din suspensie, dacă vehiculul (apa) este într-o cantitate insuficientă, vor bălti şi cu trecerea timpului se ajunge la mâl – nisip – piatră. Da, există persoane care au o predispoziţie genetică la a depune pietre la rinichi. Dar vestea bună pe care doresc s-o aduc la cunoştinţa acestor pacienţi este că la un consum lichidian de 2 l/zi riscul litiazic este de 2%, pentru ca la valori de peste 2,5 l/zi, riscul să fie nul (nu uitaţi însă ceea ce am afirmat mai sus: doar în prezenţa unei urini incolore şi inodore!). Aş dori să amintesc în acest sens de faptul că există o boală rară (diabetul insipid) la care datorită deficitului unui hormon hipofizar (ADH), corpul nu are capacitatea de a reţine apa. În consecinţă, pacienţii respectivi ajung să consume (nu vă speriaţi!) între 25-80 l de apă pe zi, şi consecutiv să urineze între 25-80 l pe zi. Ei bine, la aceşti pacienţi s-au constatat câteva lucruri interesante:

     - niciodată ei nu fac litiază renală (pietre la rinichi). Cum ar tenta nişte săruri să se depună, cum le ia “valul”;

     - niciodată aceste persoane nu fac infecţii care să se cantoneze la nivelul aparatului urinar. Fluxul urinar masiv dă o protecţie excelentă împotriva acestor boli;

     - aceşti pacienţi sunt mai deştepţi decât media, deoarece creierul funcţionează cu cantităţi mari de apă;

     - tenul celor cu diabet insipid este de invidiat, tocmai datorită supleţei şi hidratării sale;

   S-a constatat că litiaza renală este de cauză preponderent oxalică şi calcică. La persoanele predispuse riscului litiazic, o dietă săracă în lactate sau/şi  unele vegetale bogate în oxalaţi (fasole, ridiche, ardei gras, ştevie, măcriş, spanac, cacao) are un efect preventiv notabil. Dacă la aceasta se asociază, în afara consumului lichidian optim, un aport alimentar bogat în vitaminele C şi B6, Magneziu, puţine grăsimi şi multe fibre, rezultatele vor fi maxime;

5) Creşte riscul contactării infecţiilor, cu afectarea apărării corpului. Sângele fiind vâscos, globulele albe vor ajunge greu şi tardiv în focarul de infecţie;

6) Creşte coagulabilitatea sângelui şi riscul de a se forma micro-cheaguri în interiorul vaselor de sânge (mai ales în vene, unde şi viteza de circulaţie este mică, sau la persoanele imobilizate mult timp la pat). Formarea şi difuzarea acestor cheaguri în interiorul torentului sangvin predispune persoana în cauză unui risc vital;

7) Are loc îmbătrânirea biologică, care în contextul dat este precoce, celulele vor muri prematur, iar refacerea lor va avea serios de suferit. Este afectat şi procesul de diviziune celulară;

8) Pielea se îngroaşă, se descoamează, îşi pierde elasticitatea şi supleţea, se ridează, iar vindecarea plăgilor se face cu întârziere. Printre cauzele care pot genera hemoroizii se numără şi un consum lichidian insuficient;

9) Performanţele sexuale sunt afectate;

10) Digestia şi absorbţia nutrienţilor se realizează mai greu, cu un consum energetic sporit, dar cu un randament mic; creşte frecvenţa cancerelor, în special pentru cele cu localizare digestivă;

11) Ateroscleroza survine precoce;

12) Are loc un proces degenerativ la nivelul articulaţiilor, artrozele devin mai dese, la fel discopatiile şi bolile reumatice;

13) Pe de altă parte un consum redus de apă, de data aceasta în scop igienic, se soldează cu o creştere a riscului de contactare al hepatitei A (“boala mâinilor murdare”), al ulcerului gastro-duodenal şi al multor boli şi parazitoze cu tropism dermatologic. Trebuie avută neapărat în vedere şi curăţenia hainelor pe care le purtăm zi de zi. Dacă acestea nu vor fi schimbate prea des, dintre toxinele care le-au îmbibat iniţial prin procesul transpiraţiei, o parte se vor reabsorbi prin piele, având un efect nefast asupra organismului.

CĂND se bea apa ?

Apa va fi consumată cu 15’-30’ înainte de masă şi cu cel puţin 90’-120’ după mese. Deci, doar între mese şi nu în timpul meselor! Aportul lichidian dinaintea meselor are efectul unui duş de înviorare pentru toate segmentele tubului digestiv şi le pregăteşte pentru digestia şi absorbţia care vor surveni în scurt timp. La mese însă, apa are un efect nociv pentru digestie. Ea va dilua toate sucurile digestive, limitând randamentul digestiei şi al absorbţiei. De-asemenea, ea antrenează alimente nedigerate din stomac în intestin, suprasolicitând pe această cale ficatul şi pancreasul, pentru a realiza o digestie chimică cât de cât eficientă, pentru că despre o digestie mecanică nu mai poate fi vorba după ce alimentele părăsesc stomacul.

Educaţi-vă ca dimineaţa pe stomacul gol să consumaţi 250-500 ml de apă. Veţi avea numai de câştigat! Nu va fi consumată apă seara la culcare sau noaptea, deoarece aceasta fie ne va întârzia adormirea, fie ne va face să ne trezim, fragmentându-ne somnul. De aceea va fi oprit orice consum lichidian cu 60’-90’ înainte de culcare şi ne vom asigura să avem vezica urinară goală când ne vom aşeza în pat ca să ne odihnim.

Doresc să atrag atenţia asupra faptului că în multe cazuri apa de fântână din zonele rurale conţine cantităţi extrem de ridicate de nitraţi şi nitriţi, substanţe pro-oxidante şi cancerigene. Apa din marile oraşe însă conţine cantităţi însemnate de clor sau clorură de var. Ce-i de făcut? Asiguraţi-vă că puteţi consuma o apă curată şi sănătoasă, fie ea şi din comerţ (apa plată, sau minerală).

CUM să fie apa ?

Dacă apa e prea rece (sub 120C, care este temperatura standard şi optimă), ea va opri stomacul până în momentul în care acesta va reuşi s-o aducă la 370C, iar asta va cam dura, deoarece aşa cum am văzut chiar de la începutul acestui capitol, apa se încălzeşte mult mai greu comparativ cu alte substanţe. Să nu uităm nici afectarea de la nivelul smalţului dentar care poate crăpa sub acţiunea apei sau a gheţii, predispunând la carii dentare. Apa foarte rece (de la frigider) produce şi micro-necroze la nivelul stomacului cu potenţial ulcerogen, sau risc de contactare a unor boli inflamatorii acute amigdaliene; în acelaşi timp, pe cale reflexă, apa foarte rece (lucru valabil şi pentru îngheţată!) este capabilă să stimuleze pe cale reflexă componenta senzitivă a nervului trigemen (perechea V), care pe cale motorie poate declanşa un spasm al arterelor cerebrale cu o reducere semnificativă şi brutală a irigaţiei unei anumite zone a creierului. Forma uşoară a acestui reflex se va traduce printr-o migrenă de durată variabilă, pe când la o persoană în vârstă, care prezintă şi leziuni aterosclerotice cerebrale există posibilitatea instalării chiar a unui infarct cerebral de natură ischemică.

În acelaşi timp, dacă apa este prea caldă (în cafea, ceai clocotit, supă) determină răniri şi arsuri atât la nivelul mucoasei bucale, cât şi la nivelul celei gastrice. Ea stimulează secreţia gastrică acidă şi de-asemenea are un potenţial ulcerogen. Riscul în ceea ce priveşte smalţul dentar rămâne valabil.

Este indicat ca apa să nu fie puternic carbo-gazoasă, deoarece bioxidul de carbon este un factor generator de hiperaciditate prin distensia gastrică pe care o produce şi prin acidul carbonic care se formează în contact cu apa din stomac.

Apa nu va fi înlocuită cu alte băuturi “naturale” sau “răcoritoare” din comerţ, sau contrafăcute, dar nici cu cacao, cafea sau alcool. Pentru cei care nu ştiu, sau nu doresc să recunoască, afirm cu certitudine că vinul, şpriţul şi  berea fac parte din categoria băuturilor alcoolice !

            Sfaturi practice :

- nu gustaţi, ci beţi apa ! Adesea se asigură între ½ şi 2/3 din necesar;

- persoanelor nervoase le recomand să bea apă, pentru că hidratarea are şi un efect calmant. Dacă apare vreo problemă la serviciu, sau de altă natură, consumaţi un pahar cu apă ; creierul, care are nevoie de cantităţi mari de apă pentru buna sa funcţionare, va reuşi să găsească într-un timp scurt soluţia care să vă scoată din impas;

- o proprietate remarcabilă a apei, bazată tocmai pe uriaşa sa constantă calorică, merită să fie exploatată exact în momentele în care o anumită persoană este febrilă, indiferent de etiologia (cauza) acesteia. Dacă pacientul febril va bea câte un pahar cu apă (250 ml), la fiecare sfert de oră, după cel mult 3 ore (dar de regulă şi mai repede), febra îl va părăsi.  Explicaţia este simplă: organismul va ceda în mod repetat din căldura sa apei, care va fi eliminată periodic prin urină, având loc un fenomen similar celui care se petrece într-un schimbător de căldură industrial. În plus, va fi stimulată şi apărarea corpului, iar boala va fi învinsă mai uşor;

- duşul scoţian (alternativ cald/rece) sau băile calde (contraindicate la cardiaci!!!) sunt şi ele mijloace eficiente de combatere a bolilor febrile. În momentul imersiei corpului în apa caldă, se induce o stare febrilă artificială, globulele albe se vor înmulţi de circa 10 ori mai repede decât până atunci, cu eliberarea lor consecutivă în vasele sangvine, în vreme ce microbii nu se mai înmulţesc (efect bacteriostatic). Odată cu scăderea rapidă a temperaturii duşului, vasele sangvine se contractă pe conţinut, globulele albe vor trece prin pereţi (proces denumit diapedeză leucocitară) şi vor ajunge în focarul de infecţie, unde vor lupta eficient împotriva agresorilor. Repetarea sau alternarea cald (2-3 minute)/rece (1 minut), de 3-4 ori într-o şedinţă are efecte de-a dreptul remarcabile. Nu recomand nici congelarea şi nici “prăjirea” persoanei care practică duşul scoţian. Apa va fi la limita individuală a suportabilului atât pentru cald, cât şi pentru rece pentru fiecare în parte. Ca efectul să fie plenar, se va suspenda orice aliment din dietă care ar conţine în compoziţia sa zahăr sau miere, iar acestui mijloc terapeutic i se va asocia o sursă importantă alimentară de vitamina C;

- pentru tratarea unui furuncul se va merge tot pe principiul duşului scoţian, fie folosind jetul acestuia, fie un pahar cu apă caldă (dar care să nu producă arsuri tegumentare), aşezat la nivelul furunculului pentru 3’-5’. Apoi, un alt pahar, cu apă rece (dar nu voi refrigera zona!) se aplică pentru încă 1’-2’ pe aceeaşi suprafaţă, pe care anterior am aplicat căldura. Se repetă procedeul de 3-4 ori, aceasta fiind o cură. Dacă pe parcursul unei zile se vor efectua câteva cure, se constată cu bucurie că adesea furunculele vor ceda, în lipsa unui tratament antibiotic agresiv. Şi-n cazul furunculelor, prohibiţia la dulciuri rămâne, la fel şi indicarea surselor de vitamină C;

- sunt predispus(ă) la litiază renală, sau am deja nisip în căile urinare? Nimic mai simplu : urini incolore şi inodore, dar obligatoriu un aport lichidian (apă, lapte, supă, ceai) de peste 2,5 l zilnic;

- ca un remediu împotriva durerilor menstruale, în afara consumului zilnic de soia (care constituie remediul de bază, prevenindu-le într-o proporţie de 100%), recomand aplicarea pe partea inferioară a abdomenului, fie a unei sticle cu apă caldă (la limita suportabilului), fie a unei perne electrice ;

- actualmente se fac studii intense în ceea ce priveşte naşterile în bazine cu apă călduţă. Se pare că naşterile decurg mult mai uşor, mai repede şi cu dureri mai reduse. Problema fiind încă în studiu, încă n-o recomand, dar rezultatele preliminare ale acestor experimente par să fie încurajatoare;

- constipaţia este eficient combătută, asociind unei diete bogate în fibre vegetale, un consum lichidian optim şi un program zilnic de exerciţii fizice regulate;

- nu recomand sauna! Are loc un proces intens şi violent de deshidratare, cu pierderi hidro-electrolitice masive prin transpiraţie, cu impact negativ asupra întregului organism. Pot surveni şi fenomene de prăbuşire a tensiunii arteriale, într-un răstimp scurt, reducerea volumului circulant sangvin, asociate unei creşteri a coagulabilităţii sângelui. Suplimentar, nu sunt neglijabile nici pierderile de sodiu, care sunt în stare să generze serioase probleme legate de conducerea nervoasă şi tulburări de ritm cardiac.

Atenţie! Setea nu este întotdeauna indicatorul corect şi fidel pentru un nou aport de lichide! În mod normal, reducerea volumului plasmatic cu peste 1%, determină apariţia senzaţiei de sete. Însă o “educare” repetată pe parcursul anilor, în ceea ce priveşte consumul de lichide, în sensul diminuării sale, conduce la atenuarea sau chiar abolirea senzaţiei de sete, atunci când ne-am aştepta ca setea să fie un semnal demn de încredere în vederea unei noi ingestii de apă. Astfel, dacă setea nu este prompt combătută atunci când este resimţită, ea poate chiar să dispară, intrând în funcţie un mecanism hormonal, care determină conservarea apei şi a sării în organism, cu reducerea la minimum a pierderilor. Este vorba de hormonii ADH şi Aldosteron, a căror secreţie este stimulată în astfel de situaţii.

În ultimii ani începe să se discute tot mai mult pe tema asigurării necesarului lichidian pentru nevoile organismului, ridicându-se următoarea întrebare pe deplin justificată: “oamenii, odată cu vârsta nu consumă suficiente lichide, datorită reducerii senzaţiei de sete, sau neconsumarea lichidelor îi îmbătrâneşte?” Interesant este faptul că majoritatea oamenilor de ştiinţă, înclină balanţa opiniilor lor,  spre cea de-a doua variantă, considerând că aportul hidric ar constitui un factor de longevitate şi de tinereţe.

Există din păcate şi unele profesii indispensabile societăţii, care nu prea permit pe parcursul îndeplinirii lor un consum lichidian riguros şi sănătos. Mă refer aici la specialităţile chirurgicale care presupun un ortostatism fix şi prelungit, cu un răsunet hemodinamic nefast (varice, hemoroizi).

Tot în cadrul acestui capitol voi încerca succint să aduc date împotriva unor substanţe cu efect vătămător sau ruinător asupra sănătăţii, prin intermediul cărora mulţi dintre semenii noştri înlocuiesc apa. Vezi aticolul:

- Informatii despre apa - alcoolul,

- Informatii despre apa - cafea.

 

 

 

 

(UA-37259864-1)